Serendipity World

Ce urasc maturitatea asta … Era foarte simplu in liceu, cu bani putini (de abea puteai iesi la un suc), dar parca erau mai multi bani … decat acuma cand castigam mult, dar ramanem tot fara bani. Parca cu cat castigi mai mult cu atat cheltui mai mult, cu atat “nevoile” aparente cresc. Nu ne mai multumim cu o hartie normala ieftina, ne luam ZEWA, nu ne mai multumim cu 1 pereche de blugi no name de 50 RON, ne luam de marca, de fite cu 300 RON, ca na … daca ne permitem de ce nu, nu ne mai luam pantofi sub 100 RON, ne luam de 300 RON etc.
Odata cu serviciul intervine si maturitatea, ne schimbam fara sa ne dam seama, intram in cotidian si uitam de lucrurile marunte si simple care ne faceau odinioara fericiti. Odata ce dam de bani, ne gandim sa avem cat mai multi, si cand ii avem … vrem si mai multi, si tot asa, omul niciodata nu e multumit, intotdeauna vrea tot mai mult si oricat ar avea tot nemultumit e.
Odata cu venirea banilor si a maturitatii ne dorim lucruri mai mari, sa avem un job super bine platit, o functie, o masina, o casa, sa fim independenti … incepem sa ne gandim sa cumparam lucruri pentru casa (lucru care nu ne-am fi gandit niciodata in adolescenta), incep problemele, nu stii cum sa ii dai de cap cu banii, ce sa cumperi mai intai, ce sa realizezi, unde sa te indrepti, sa devii independent financiar, dar sa ii dai si de capat … totul se invarte in jurul baniilor, a obiectelor. Dar unde raman sentimentele, trairile, experimentele, lucrurile marunte si fericite care te pot bucura, lipsa grijilor si a stresului, toate problemele care uneori te pot coplesi.
Ce bine e sa fii copil inconstient, fara griji si fara probleme. As vrea sa fiu intotdeauna un copil mare.