Bucharest
Greece
Hollywood
Paris
Oct
23
Translate this blog into different languages...
العربية / Български / Hrvatski / Česky / Dansk / Nederlands / Suomi / Français / Deutsch / Ελληνική / हिन्दी / Italiano / Norsk / Polski / Português / Română / Русский / Español / Svenska
Oct
22
Translate this blog into different languages...
العربية / Български / Hrvatski / Česky / Dansk / Nederlands / Suomi / Français / Deutsch / Ελληνική / हिन्दी / Italiano / Norsk / Polski / Português / Română / Русский / Español / Svenska
M-am trezit cu o pofta de scris. Nu stiu exact despre ce o sa scriu, dar atunci cand o fac curg cuvintele de la sine, fara sa ma gandesc in prealabil la ce va urma. Stiu ca nu am mai scris de foarte mult timp, dar intamplarile vietii te fac de multe ori sa iesi din cotidian si din rutina si nu te mai lasa sa faci lucruri care iti placeau sau care obisnuiai. Am cam fost bolnavioara, cred ca aerul e de vina, si atunci cand esti bolnav esti mai sensibil, mai neputincios … te face sa te gandesti la tot felul de lucruri anormale. Nu e asa ca atunci cand esti bolnav ai nevoie de afectiune? Sa fie cineva langa tine sa iti aduca un ceai, o tableta, sa te intrebe cum te simti? Si daca nu e acel cineva sa o faca te simti cel mai singur om si mai neputincios. In viata asta e bine sa nu fii singur, de multe ori cautam sa scapam din singuratate cu ajutorul unei pisici sau un caine, dar nu inlocuieste afectiunea unei persoane.
Ma opresc deocamdata, dar promit sa revin mai des …
X.O.X.O. Sa ne auzim cu bine!
