Serendipity World

Simt ca sufletul meu se sfasie in doua … Nu mai suport pe nimeni, nu mai suport sa vrea nimeni nimic de la mine, vreau sa mor in singuratate si tristete … Sunt clipe in care pur si simplu vreau sa ma inchid intr-un glob de cristal departe de tot si de toate … Pe vremuri nu suportam singuratatea … acuma insa as sta departe de tot si m-as desprinde de realitatea trista ce ma inconjoara … Nu stiu daca e sindromul crizei, dar simt ca sunt o eroare de sistem, parca as fi fost o greseala, care a venit nepoftita in viata asta crunta si grea … normal ca exista intotdeauna lucruri mai grele, mai triste, probleme adevarate, dar in clipa de fata gasesc existenta mea pe pamant neeficienta si nu mi-as dori nimic mai mult decat sa dispar in univers ca un fir de praf ce calatoreste din loc in loc … Mi-as dori sa fiu o musca care merge din cacat in cacat fara sa ii pese de nimic, ca de fapt asta este si viata mea … pacat ca nu sunt musca ca sa nu-mi pese …

Mi se pare ca oamenii au un potential foarte vast. Oamenii pot face lucruri extraordinare daca au curajul sa-si asume anumite riscuri. Totusi cei mai multi nu o fac. Raman nehotarati ca si cum viata ar fi vesnica.

Philip Adams